Astazi voi incerca sa va impartasesc cateva di putinele lucruri pe care le-am invatat dupa sarcina.
1. In timpul sarcinii raportul cu proprima mama se imbunatateste.
FALS. Chiar daca mama mea nu a fost langa mine in timpul sarcinii, a avut grija sa ma terorizeze in fiecare zi cu jumatati de ora petrecute la telefon in care ma bombarda cu o multime de sfaturi si alte paranoie despre sarcina.
2. In timpul sarcinii evitati legumele proaspete.
FALS. Am mancat tot soiul de legume spalte normal doar cu apa, fara dezinfectant sau bicarbonat si am supravietuit. Nu m-am imbolnavit de toxoplasmoza iar Pupo nu a dat nici un semn ca ar avea vreo problema.
3. In timpul sarcinii, datorita schimbarilor hormonale femeia se afla intr-o stare permanenta de calm si "beatitudine".
FALS. Nu imi amintesc sa fi fost vreodata asa de nervoasa si agresiva.. Ma certam cu Mister X din orice, pana si pentru fluturasul de la supermarket. Am ca martori vecinii de apartament.
4. Contractiile Braxton-Hicks pot sugera o iminenta de avort.
FALS. In primul rand nu sunt adevarate contractii iar eu le-am avut constant din luna a V-a si am nascut la termen.
5. In ultima luna de sarcina faci pipi odata la 10 minute.
FALS. Chiar si odata la 5 minute! Practic ma perindam prin toate toaletele accesibile (la supermarket, la farmacie, la biserica, la benzinarie, la o vecina necunoscuta de pe strada mea)
8. Ai 9 luni la dispozitie sa te obisnuiesti cu ideea ca vei avea un copil.
FALS. Cu cateva zile inainte de a naste eram la fel de terorizata ca la inceputul sarcinii, daca nu ma insel ceva mai mult..
"You can learn many things from children. How much patience you have, for instance." ~ Franklin P. Jones
10 august 2011
5 august 2011
Why?
De ce acest blog?
"De cand s-a nascut fiul meu am cunoscut ce inseamna cu adevarat fericirea", "fiul meu ma face sa ma simt implinita", "a fi mama este cea mai frumoasa experienta din viata", "nu te simti cu adevarat femeie daca nu ai un copil" ...cel putin acestea sunt opiniile pe care le-am auzit pana acum.
Acest blog este o declaratie de razboi.
Impotriva omniprezentului stereotip al mamei care renunta la ea si la tot.. pentru a se dedica copilului.
Impotriva subiectelor tabù cum ar fi numeroasele momentele neplacute ale sarcinii si dificultatile tinerelor mame inexperte care se simt incapabile si vinovate pentru reactiile lor (normale de altfel).
Si nu in ultimul rand, impotriva faimosului personaj "mamea din parc" care spune ca fiul ei este ca un ingeras, mananca orice si doarme dus toata noaptea.
"De cand s-a nascut fiul meu am cunoscut ce inseamna cu adevarat fericirea", "fiul meu ma face sa ma simt implinita", "a fi mama este cea mai frumoasa experienta din viata", "nu te simti cu adevarat femeie daca nu ai un copil" ...cel putin acestea sunt opiniile pe care le-am auzit pana acum.
Acest blog este o declaratie de razboi.
Impotriva omniprezentului stereotip al mamei care renunta la ea si la tot.. pentru a se dedica copilului.
Impotriva subiectelor tabù cum ar fi numeroasele momentele neplacute ale sarcinii si dificultatile tinerelor mame inexperte care se simt incapabile si vinovate pentru reactiile lor (normale de altfel).
Si nu in ultimul rand, impotriva faimosului personaj "mamea din parc" care spune ca fiul ei este ca un ingeras, mananca orice si doarme dus toata noaptea.
4 august 2011
ONE
La multi ani dragul meu!
In momente speciale ca acestea ar trebui sa imi adun ideile si sa scriu un post care sa exprime toata dragostea pe care o port pentru tine. Problema este ca nu cred ca voi reusi sub presiunea unui calendar.
Mai devreme sau mai tarziu va veni si ziua acelui post.
Este o sfida grea sa sintetizez aceste sentimente in putine randuri.
Pentru mine satisfactia cea mai mare este ca am reusit sa ajung pana aici.. trecand peste obstacole pe care le credeam de neinvins, sacrificand lucruri pe care le credeam esentiale, schimband radical anumite lucruri si renuntand la altele.
Cand am ramas insarcinata eram convinsa ca sunt ultima persoana de pe planeta in stare de a avea un copil..
Astazi, wow.. sunt mama unui baietel de un an! Un an!!
Iar el este fantastic!
2 august 2011
Ticking clock
Maine Pupo implineste 1 an.
Ce nebunie!
A fost foarte dificil si este inca. Ma intreb cum a reusit sa treaca anul acesta. Eu una, nu am reusit sa-l vad. Eram cu siguranta distrata. Poate schimbam un pampers sau poate incercam in van sa il fac sa manance crema de cereale...
Cert este ca maine se conclude o etapa. Primul sau an de viata.
Si noi am supravietuit. Asta deja este ceva.
Maine sarbatorim un an de la acea zi. Acea zi in care m-au deschis ca pe o scoica si au scos la lumina acei 54 de centimetri de alta viata di mine.
Cateodata ma mir si eu ca am fost in stare de asa ceva.
Maine as putea scrie il post cel mai frumos din viata mea. Sau poate voi posta o fotografie ori voi scrie doar cateva randuri: nu vreau sa programez nimic, voi lasa loc inspiratiei.
Deci, pe maine.
22 iulie 2011
Eram o mama perfecta inainte de a avea un copil.
Deci, aproximativ functioneaza astfel: intr-o zi nu esti mama iar in ziua urmatoare, devii dintr-odata mama.
Cand imi amintesc imi vine sa rad. Viata mea s-a schimbat. Inainte de a naste, imi masam zilnic cu constiinciozitate uleiul de migdale antivergeturi pe burta, priveam induiosata vitrinele cu hainute pentru bebelusi, taiam morcovul crud "julienne" pentru a-i face placere lui Mister X. Acum, pentru a-i face placere lui mister x (scris intentionat cu caractere minuscule), ii pun in farfurie o portie de mancare semipreparata. Daca protesteaza, ii strig sa isi desfaca sigur o cutie de ton. Pentru a economisi timp, nu imi mai tai unghiile - le mananc, iar zilele de shopping au devenit vagi amintiri dintr-o viata anterioara.
"Prima de a concepe un copil trebuie sa fii pregatita", spun unii. Din fericire si din pacate, oricat te-ai stradui nu vei fi niciodata suficient de pregatita: ceea ce iti imaginezi tu inainte de a deveni mama, nu corespunde niciodata cu ceea ce se intampla dupa.
To be continued.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
